Raza...

• Batea la poarta cerului o raza,
  Batea sfios si-ncet ca o straina
  Tarziu, un inger a deschis sa vaza
  Si-a stat, uimit de palida lumina.
  
  
  Era o biata raza scaparata
  Dintr-un adanc de minte omeneasca,
  Ce strabatuse calea-nfricosata
  De la pamant la granita cereasca
  
  Parea atat de trista si umila,
  Dar totusi credincioasa si curata,
  Ca ingerul a tresarit de mila
  Si-a prins-o bland de mana tremurata.
  
  Apoi, grabit a luat-o-n cer la dansul
  Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
  I-a podidit pe toti, privind-o, plansul
  Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!