Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE, JERTFA SA?
Caderea
in pacat si urmarile ei. Diavolul – pricinuitorul pacatului. Insemnatatea
Jertfei de pe Golgota si a Tainei Impartasaniei in lucrarea proniatoare a
mantuirii oamenilor (I)
“In orice om, chiar
daca este intelept, se afla si multa prostie, si uneori prostie dezgustatoare. Pazeste-te
in fiecare clipa, omule, de prostia ta. Aceasta preamare prostie este pacatul:
de la el vine toata vatamarea.
Caderea primilor oameni
si a intregului neam omenesc a fost adanca, larga, pierzatoare si
infricosatoare prin urmarile sale – prin pierderea acelor daruri de
viata datatoare de care omul s-a lipsit dupa cadere si prin acele roade
infricosatoare pe care le-a nascut pacatul, ca urmare a despartirii de Dumnezeu
– Izvorul vietii.
Pacatul este otrava
atotspurcata, omoratoare, cat se poate de chinuitoare si totodata amagitoare a
satanei, care ucide sufletul si trupul pe veci,
care cufunda in intunericul cel dinafara, care desparte sufletul pe veci de
Dumnezeu. De aceasta otrava curăţă numai Sangele lui Hristos. Via
pe care a sadit-o Domnul. Domnul astepta de la ea ciorchini dulci, iar ea, via,
s-a preschimbat in spini. Cununa de spini de pe capul Mantuitorului
insemneaza spinii pacatelor, de care s-a umplut omenirea.
