Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite - randuiala liturgica

¨Liturghia Darurilor mai inainte sfintite¨ este o slujba specifica Postului Mare, ea fiind randuita spre savarsire in zilele de rand ale saptamanii, afara de sambata si duminica. Aceasta slujba se savarseste seara, la ceasul potrivit pentru slujba Vecerniei. In timpul saptamanii, deci, impartasirea credinciosilor care ajuneaza si se spovedesc are loc in cadrul acestei slujbe. Impartasirea de seara, dupa o zi de ajunare, descopera adevaratul sens al postului si al vietii crestine, ca pregatire-asteptare a Imparatiei lui Dumnezeu. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom savarsi Sfanta Liturghie a Darurilor in  fiecare zi de miercuri si vineri, pe perioada postului incepand cu ora 20:00. Va asteptam sa ne rugam impreuna!

Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite - randuiala liturgica

Slujba incepe cu binecuvantarea mare: "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor!" Strana raspunde: "Amin!" Apoi: "Veniti sa ne inchinam..." (de trei ori) si Psalmul 103: "Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte." Odinioara, acest psalm era rostit de preotul slujitor, insa astazi el este citit la strana. Desi se citeste psalmul Vecerniei, slujba incepe precum Sfanta Liturghie, aratand, prin aceasta, ca Vecernia nu este separata de Sfanta Liturghie, ci unita intr-o singura slujba.

Dupa ce preotul rosteste ectenia mare, sub policandru, pe tetrapod, se citeste Catisma a optsprezece, care incepe cu Psalmul 119 si se incheie cu Psalmul 133, impartita in trei stari. In timpul starii a treia, cand citetul ajunge la stihul: "Intra-vom in locasurile Lui, inchina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui" (Psalm 131, 7), toti credinciosii se aseaza in genunchi, intr-o deplina tacere, in timp ce preotul ia Sfintele Taine, de pe Sfanta Masa, si le duce la proscomidiar. La inceput, Sfintele Taine (Agnetul, deja sfintit, la o Liturghie anterioara) se pastrau la proscomidiar, iar nu pe Sfanta Masa. Apoi, insa, cand Acestea au inceput sa fie pastrate in Sfantul Chivot, pe Sfanta Masa, a fost introdusa aceasta "procesiune", de la Sfanta Masa, spre procomidiar. Dupa ce aseaza Darurile la proscomidiar si le cadeste, preotul suna din clopotel, iar citetul termina de citit catisma.

Preotul rosteste ectenia mica, iar strana canta stihuri alese din Psalmul 140, in cantarea: Doamne strigat-am, catre Tine, auzi-ma: ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre tine. Sa se indrepte rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta; ridicarea mainilor mele, jertfa de seara." Dupa aceasta rugaciune de pocainta, prin cantarea unor stihuri si stihiri (compuse din Psalmii 140, 141, 129 si 116), se face trecerea spre Noul Testament, prevestit de cel Vechi.

In acest moment, slujba Vecerniei descopera inca si mai mult Tainele cele Noi, prin vohodul mic, savarsit de catre preot. Precedat de paraclisier, care poarta o lumanare, si de diacon, care cadeste, preotul iese din Sfantul Altar, tinand in maini Sfanta Evanghelie, si vine sub policandru. Dupa ce se inchina, el se indreapta spre Sfantul Altar si spune: "Intelepciune, drepti!" Indata, strana canta: Lumina lina a sfintei slave, a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti, in toata vremea, a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste." Acest imn de lauda, atribuit Sfantului Mucenic Antinoghen, este o marturisire a credintei in Sfanta Treime, revelata lumii in persoana lui Iisus Hristos.

Dupa acest vohod urmeaza cateva lecturi biblice, alese din Vechiul Testament, care sunt o reminescenta a vechilor cateheze pre-baptismale. Dupa ce strana canta primul prochimen, se citeste prima paremie, din cartea "Facere". In acest timp, pe Sfanta Evanghelie, asezata pe Sfanta Masa, se afla deja o lumanare aprinsa. Asezarea ei pe Sfanta Evanghelie, in timpul citirii pericopei vechi-testamentare, semnifica faptul ca toate profetiile sunt implinite in persoana lui Iisus Hristos.

Dupa citirea paremiei, preotul spune: "Intelepciune! Drepti!" Apoi, aflat deja in fata Sfintei Mese, preotul se intoarce spre credinciosi, cu lumanarea si cadelnita in mana, si ii binecuvinteaza cu ele, zicand: "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor." In vechime, sfesnicul era adus de catre diacon, din afara bisericii, in timp ce toate luminile erau stinse, si inmanat episcopului, care, inaltandu-l, zicea cuvintele amintite mai sus. Mai apoi, insa, cultul liturgic a imbratisat practica Bisericii din Ierusalim, lumina aducandu-se din Sfantul Altar. Originea acestui gest liturgic este deosebit de veche, el putand fi regasit inca din secolul al IV-lea. In acest moment, lumina adusa de preot reprezinta o scurta anticipare a luminii ce va straluci la Invierea Domnului, indicand credinciosilor faptul ca Invierea este scopul spre care tinde intregul lor efort ascetic (postirea si rugaciunea).

Urmeaza cel de-al doilea prochimen si a doua paremie, din cartea "Intelepciunea lui Solomon" sau din cartea "Iov". Apoi, cu glas lin, preotul canta cantarea: Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta; ridicarea mainilor mele, jertfa de seara." Dupa ce strana repeta inca o data aceeasi cantare, preotul rosteste urmatoarele stihuri, din Psalmul 140, cadind fiecare latura a Sfintei Mese: "Doamne, strigat-am catre tine, auzi-ma; ia aminte glasul rugaciunii mele, cand strig catre tine. / Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. / Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa ma dezvinovatesc, intru pacatele mele. / Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta." Dupa fiecare stih, strana canta tropareste cantarea amintita. La ultimul stih, cu glas lin, prima jumatate de cantare este cantata de preot, in Sfantul Altar, iar cealalta jumatate, de strana.

In acest moment, preotul face trei metanii mari. Se cuvine ca si credinciosii sa faca trei metanii mari, acest moment marcand incheierea slujbei Vecerniei si inceperea Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite.

Preotul rosteste ectenia intreita si ecteniile mici pentru cei credinciosi. Cele doua ectenii mici sunt cele obisnuite, insa rugaciunile pe care preotul le rosteste in taina sunt diferite. In timp ce, la Liturghia obisnuita, preotul se roaga sa fie invrednicit de Dumnezeu spre a aduce jertfa fara de osanda si sa fie iertate pacatelor credinciosilor, aici, la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite, cele doua rugaciuni sunt puse in legatura nemijlocita cu Impartasirea cu Sfintele Taine.

In prima rugaciune, preotul se roaga lui Dumnezeu mai ales pentru curatirea de patimi: "Dumnezeule Cel mare si laudat, care prin moartea de viata facatoare a Hristosului Tau, din stricaciune la nestricaciune ne-ai mutat, libereaza toate simturile noastre din amortirea patimilor, punandu-le lor povatuitor bun cugetul cel dinauntru; ochiul sa fie ferit de toata vederea vicleana si auzul nestrabatut de cuvintele desarte, iar limba curata de vorbe necuviincioase. Curateste buzele noastre, cu care Te laudam pe Tine, Doamne, fa ca mainile noastre sa fie ferite de faptele rele si sa lucreze numai cele bine-placute Tie, toate madularele si gandurile noastre intarindu-le cu harul Tau..."

In cea de-a doua rugaciune, preotul face referire la aducerea Sfintelor Taine si la impartasirea cu ele, spre a deveni fii ai luminii: "Caci, iata, Preacuratul Lui Trup si de viata facatorul Sange, in acest ceas intrand, va sa se puna inainte pe aceasta Masa de taina, fiind inconjurat in chip nevazut de multimea ostilor ingeresti. Si ne daruieste noua, fara de osanda, impartasirea cu acestea, ca, printr-insele, luminandu-ne ochiul gandului nostru, fii ai luminii si ai zilei sa ne facem."

Se pregateste vododul mare. Acest vohod s-a dezvoltat din necesitatea de a aduce la Altar Darurile mai inainte Sfintite, care, la inceput, pe alocuri, erau tinute la proscomidiar sau chiar in afara bisericii, intr-un loc ferit si curat. In timp, aceasta procesiune va capata un caracter tot mai solemn, ea exprimand in mod liturgic venirea lui Hristos, spre impartasire, la sfarsitul unei zile de ajunare.

Strana canta prima parte din cantarea ingereasca: Acum puterile ceresti impreuna cu noi nevazut slujesc, ca, iata, intra Imparatul slavei. Iata, jertfa cea de taina savarsita este inconjurata de dansele..." Acum, preotul cadeste biserica si face vohodul mare, cu Sfintele Taine, precum scrie in Liturghier, adica "nimic zicand", in timp ce paraclisierul si diaconul il preced, cu lumanarea aprinsa si cadelnita. Pe alocuri, preotul se opreste in mijlocul bisericii si ii binecuvinteza pe credinciosi cu Sfantul Disc, pe care se afla Trupul Mantuitorului. Darurile sunt asezate pe Sfanta Masa, preotul suna din clopotel, iar strana continua cantarea: "Cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem, ca sa fim partasi vietii celei vesnice. Aliluia!" Acum, unii preoti si credinciosi fac trei metanii mari.

Preotul rosteste ectenia cererilor si o alta ectenie, iar strana rosteste rugaciunea domneasca: Tatal nostru, care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pre pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean."

Cand preotul rosteste urmatorul ecfonis: "Cele mai inainte Sfintite, Sfintele Sfintilor!", iar strana canta: "Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin!", el nu mai inalta Sfantul Agnet, caci acesta a fost deja inaltat, in cadrul Liturghiei anterioare, ci doar il arata cu mana.

Dupa impartasirea preotului si cantarile pe care le alege strana (chinonicul), preotul ii cheama pe credinciosi la impartasire: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, sa va apropiati!", iar strana raspunde: "Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea." Acum are loc impartasirea celor care au postit (ajunat) si s-au spovedit, in timp ce strana canta: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul."

Cand preotul spune: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul tau si binecuvinteaza mostenirea ta!", strana raspunde, cantand: "Painea cea cereasca si paharul vietii gustati si vedeti ca bun este Domnul. Aliluia!" Apoi, dupa un ecfonis rostit de preot, se citeste sau se canta urmatoarea rugaciune de multumire: "Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa laudam slava Ta, ca ne-ai invrednicit pe noi a ne impartasi cu sfintele, cele fara de moarte, cu preacinstitele si de viata facatoarele Tale Taine. Intareste-ne pe noi intru sfintenia ta, toata ziua sa invatam dreptatea ta. Aliluia!"

Dupa ectenia de multumire, ajungand in fata icoanei Mantuitorului, preotul rosteste rugaciunea amvonului, care difera de cea obisnuita: "Stapane, Atottiitorule, Cel ce cu intelepciune ai zidit toata faptura si, pentru nespusa Ta purtare de grija si multa bunatatea Ta, ne-ai adus pe noi intru aceste preacinstite zile, spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre infranarea poftelor si spre nadejdea invierii; care, in patruzeci de zile, ai dat in mana slujitorului Tau Moise tablele cele cu dumnezeiesti slove, da-ne si noua, Bunule, lupta cea buna sa luptam, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si sfintei Invieri."

In aceasta rugaciune se cere ajutor staruitor Mantuitorului Iisus Hristos, pentru a savarsi in bunacuviinta postul, pana la ziua cea mare a Invierii Sale. Aceasta rugaciune concentreaza in sine intreaga spiritualitate a perioadei Triodului, indicand lupta impotriva patimilor, pentru unirea cu Hristos, in noaptea Pastelui.

Strana canta de trei ori urmatoarea lauda: "Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac.", iar preotul ii binecuvinteaza pe credinciosi, zicand: "Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor." Apoi, indata, urmeaza otpustul obisnuit. Cat timp se citestePsalmul 33, preotul ii miruieste pe credinciosi si le imparte anafura.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro