(1 octombrie)
În vremurile cumplite cele mai de pe
urmă, cînd s-au înmulţit păcatele noastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra
noastră, încît s-au împlinit cuvintele Sfîntului Pavel, care zicea: "Primejdii
de la tîlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în
cetăţi, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei
mincinoşi" (2 Cor. XI, 26).
Despre acest lucru s-a făcut încredinţare
în Constantinopol în împărăţia lui Leon cel Înţelept, împăratul cel drept
credincios, întru prea slăvita biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu,
cea din Vlaherna. După săvîrşirea cîntării celei de toată noaptea, într-o zi de
Duminică, în luna octombrie, ziua întîi, fiind de faţă şi mulţimea poporului la
ceasul al patrulea din noapte, Sfîntul Andrei, cel ce era întru totul al lui
Hristos, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe
Acoperitoarea a toată lumea, Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu, stînd în văzduh
şi rugîndu-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său
Omofor. Văzînd aceasta Sfîntul Andrei a zis către ucenicul său Epifanie: "Oare
vezi, frate, pe Împărăteasa şi pe Doamna tuturor, care se roagă pentru toată
lumea?" Iar el a răspuns: "O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimînt".
Precum odată Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de
Dumnezeu a văzut pe cer un semn mare, o femeie îmbrăcată în soare, aşa şi
Sfîntul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemănătoare cerului, a văzut-o pe
Mireasa cea fără de mire îmbrăcată în porfiră ca soarele.
Semnul văzut de Sfîntul Ioan Cuvîntătorul
de Dumnezeu închipuia pe Acoperitoarea noastră cea preamilostivă, care s-a
săvîrşit în acea vreme cînd a arătat tulburarea întregii făpturi: "Se făcură
fulgere, glasuri şi tunete, cutremur şi grindină mare şi un semn mare s-a arătat
pe cer - o femeie îmbrăcată în soare". Deci, pentru ce semnul acela care înainte
închipuia pe Prea Curata Fecioară Maria nu s-a arătat mai înainte de fulgere, de
tunete, de glasuri, de cutremur şi de grindină, cînd încă toate stihiile erau în
pace, ci numai atunci cînd s-a făcut tulburarea cea înfricoşată a cerului şi a
pămîntului? S-a făcut, pentru ca să se arate că Acoperitoarea noastră cea
preabună, în vremea cea rea cînd năvăleşte nevoia asupra noastră, atunci vine în
ajutorul nostru şi ne ocroteşte pe noi de fulgerele amăgitoarei deşertăciuni
lumeşti, care nu strălucesc îndelung, de glasurile mîndriei vieţii şi de cele
ale slavei deşarte, de tunetele năpădirii năprasnice a vrăjmaşului, de
cutremurul patimilor şi de grindina pedepsei celei de sus care năvăleşte asupra
noastră pentru păcate. Căci, atunci cînd toate aceste primejdii ne supără pe
noi, îndată, ca un semn mare, se arată Ajutătoarea cea grabnică a neamului
creştinesc, păzindu-ne şi acoperindu-ne pe noi.
Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul
celor ce se tem de El, pentru ca ei să fugă din faţa arcului, căci în lumea
aceasta sîntem puşi ca un semn spre săgetare şi zboară asupra noastră săgeţile
din toate părţile, unele din arcul vrăjmaşilor celor văzuţi, care îşi încordează
arcul asupra noastră şi se laudă întru mîndria lor, iar altele din arcul
vrăjmaşilor nevăzuţi, încît noi ne jelim aşa: "Nu putem să suferim săgetăturile
diavoleşti". Altele vin de la firea cea care se luptă asupra duhului, iar altele
de la arcul mîniei şi îngrozirii celei drepte a lui Dumnezeu, despre care David
zicea: "De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi
l-a gătit pe el. Şi întru dînsul a gătit vasele morţii, săgeţile Sale celor ce
se ard le-a lucrat ". (Psalm 7, 12)
Cu toate săgeţile acelea, ca să nu fim
răniţi de moarte, ni s-a arătat nouă acel semn, ca să fugim din faţa arcului sub
Acoperămîntul Preacuratei şi Prea-binecuvîntatei Fecioare, cu al cărei
Acoperămînt, apărîndu-ne ca o pavăză, ne ferim întregi de săgetări. Căci această
apărătoare a noastră are o mie de paveze spre apărarea noastră, cum grăieşte
către dînsa Duhul Sfînt: Ca turnul lui David grumajii tăi: o mie de paveze
spînzură pe dînsul, toate săgeţile celor puternici.
A zidit odată David un turn al său prea
frumos şi prea înalt, între Sionul cel ce stă pe muntele înalt şi între
Ierusalim cel pus mai jos şi fiică a Sionului l-a numit. Şi era turnul acela
între dînşii ca grumazul între trup şi cap, căci cu înălţimea sa întrecea
Ierusalimul şi ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erau atîrnate pavezele şi
toate armele cele de război şi pentru apărarea Ierusalimului. Deci, aseamănă
Duhul Sfînt pe Prea Curata Fecioară Maria cu turnul lui David; căci aceasta,
fiind fiica lui David, mijloceşte între Hristos, capul Bisericii, şi între
credincioşii care sînt trupul Bisericii Lui, întrecînd Biserica ca ceea ce este
cu adevărat mai înaltă decît toţi; iar pe Hristos ajungîndu-L, ca cea care I-a
dat trup, mijloceşte şi acum, cînd a stat în văzduh între cer şi pămînt, între
Dumnezeu şi între oameni, între Hristos şi Biserica cea care se luptă, ca turnul
lui David între Sion şi între Ierusalimul cel plin de pavezele celor tari. Iar
paveze sînt rugăciunile ei pentru noi, cele întru tot puternice către Dumnezeu,
care s-au auzit de cei vrednici în vremea cinstitului ei Acoperămînt, pentru că
se ruga cu umilinţă ca o maică către Fiul şi Făcătorul său, grăind cuvinte de
rugăciune milostivitoare şi de îndurare, zicînd: "Împărate ceresc, primeşte pe
tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul Preasfînt numele Tău;
şi unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte
pe cei ce Te preamăresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine,
Maica Ta, primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi de toate nevoile şi
răutăţile îi izbăveşte". Unele dintre rugăciunile acestea ale ei oare nu sînt
paveze care apără Biserica? Cu adevărat sînt paveze nebiruite, cu care vom putea
să stingem toate săgeţile cele aprinse.
Sfîntul Ambrozie zice despre turnul lui
David că pentru două pricini era zidit: spre apărarea cetăţii şi pentru
împodobirea ei. Zice el: "A zidit David un turn care să fie spre apărare şi spre
înfrumuseţarea cetăţii. Spre apărare, că de departe priveşte pe vrăjmaşi şi îi
izgoneşte pe ei de la cetate, iar spre înfrumuseţare, că pe toate zidirile cele
înalte ale Ierusalimului le întrece cu înălţimea sa". De aceea nu în zadar s-a
asemănat cu turnul acela Acoperitoarea noastră, care ne este nouă turn de tărie
în faţa vrăjmaşului, căci cu adevărat ne apără pe noi şi ne împodobeşte. Ne
apără, cînd pe vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi îi izgoneşte de la noi
departe, cînd pe cei robiţi din legături îi scapă, cînd pe cei chinuiţi de
duhuri necurate îi izbăveşte, cînd pe cei mîhniţi îi mîngîie, pe cei năpăstuiţi
îi apără, pe cei flămînzi îi hrăneşte, cînd celor înviforaţi le face adăpost şi
pe bolnavi îi cercetează. Şi ne împodobeşte pe noi acoperind înaintea lui
Dumnezeu goliciunea cea de ruşine a sufletului nostru, iar cu slujirile sale
prea înalte, asemeni unor prea scumpe podoabe şi unor multe daruri, ca nişte
nesecate visterii, împlinind lipsa noastră, ne face bineprimiţi pe noi înaintea
ochilor Domnului. Ea împodobeşte pe cei ce nu au îmbrăcăminte de nuntă şi îi
îmbracă cu haina sa şi îi face ca şi cum nu s-ar vedea de ochiul cel atotvăzător
ruşinea goliciunii lor sufleteşti, lucru care se închipuia înainte în pămîntul
cel nevăzut şi neîmpodobit, acoperit atunci de ape. Căci pămîntul cel
neîmpodobit şi deşert era chipul sufletului celui păcătos, care şi-a pierdut
duhovniceasca sa frumuseţe şi s-a făcut deşert de lucruri bune şi străin de
darul lui Dumnezeu. Iar apele, care acopereau pămîntul cel neînfrumuseţat,
înainte au închipuit milostivirea Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de
Dumnezeu, ca pe o mare nesecată şi ca nişte rîuri ce cu nelipsire spre toţi se
revarsă şi pe toţi îi acoperă.
Cînd Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelor, la fel se purta şi pe deasupra pămîntului celui neînfrumuseţat
şi acoperit de ape, ca şi cum, nevăzînd lipsa lui de frumuseţe, tăinuit
închipuia aceea că sufletul cel acoperit prin milostivul Acoperămînt al
Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, chiar dacă ar fi lipsit de frumuseţe, nu se va
păgubi de darul Duhului Sfînt. Căci Acoperămîntul Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu va acoperi lipsa lui de frumuseţe, ca o apă pe pămîntul cel
neînfrumuseţat şi cu bună podoabă a darului său îl va înfrumuseţa şi pe Sfîntul
Duh îl va atrage la dînsul.
Ne înfrumuseţează pe noi Preacurata
Fecioară, cînd pe cei păcătoşi îi face drepţi şi pe cei necuraţi îi face
curaţi.
Fericitul Anastasie Sinaitul grăieşte
pentru dînsa aşa: "Pe magi, îi săvîrşeşte apostoli şi pe vameşi, evanghelişti,
iar pe desfrînate mai cinstite decît pe fecioare le face. Aşa pe Maria
Egipteanca, care a fost desfrînată, a făcut-o acum mai cinstită decît pe multe
fecioare şi cea care mai înainte era întunecată şi necurată, acum ca soarele
străluceşte în împărăţia lui Hristos prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria,
care tuturor celor ce aleargă la dînsa le este acoperămînt şi înfrumuseţare". Ea
împodobeşte tot Ierusalimul duhovnicesc, adică Biserica lui Hristos, care cîntă
astfel către dînsa în praznicul acesta de acum: "O, ce minunată înfrumuseţare a
tuturor credincioşilor eşti, împlinirea proorocilor, slava apostolilor şi
podoaba mucenicilor, lauda fecioarei şi prea minunatul Acoperămînt a toată
lumea!"
Pe turnul lui David, împreună cu
pavezele, erau săgeţile celor puternici. Şi acest însufleţit turn, Preacurata
Fecioară Maria, are cu ea săgeţile celor puternici, adică rugăciunile sfinţilor,
cei ce se roagă împreună cu dînsa. Căci nu singură s-a arătat în biserică stînd
în văzduh, ci cu oştile îngereşti şi cu mulţime de sfinţi, care în haine albe şi
cu cucernicie stăteau împrejurul ei. Rugăciunile cele către Dumnezeu ale tuturor
sfinţilor acelora sînt ca săgeţile celor puternici care pot să gonească toate
taberele vrăjmaşului. Ştie Doamna Preacurata Născătoare de Dumnezeu că război
este viaţa noastră pe pămînt. Căci vrăjmaşul se războieşte asupra noastră cu
toate puterile sale, pornind împotriva noastră taberele sale şi înconjurîndu-ne
pe noi cu toate legiunile sale: "Înconjuratu-ne-au pe noi cîini mulţi, adunarea
celor vicleni ne-a cuprins, deschis-au asupra noastră gura lor, ca un leu ce
răpeşte şi răcneşte". Pentru aceea cereasca Împărăteasă, vrînd să ne ajute, a
pornit asupra vrăjmaşului nostru pe toate cereştile puteri, a chemat pe
prooroci, pe apostoli, a adunat pe mucenici, pe fecioare, pe cuvioşi, pe cei
drepţi şi cu aceştia a venit să ne ajute nouă şi să se aşeze împrejurul nostru,
ca să ne dea nouă biruinţă asupra vrăjmaşului. Căci printr-însa se ridică
biruinţele, printr-însa cad jos vrăjmaşii. A venit cu îngereşti oşti, că este
mai înainte văzută de Iacov ca o scară pe care mulţimea îngerească o
înconjoară.
Pomenind aici de scara lui Iacov, poate
să se întrebe cineva: pentru ce îngerii pe dînsa neîncetat se urcau şi se
coborau? Înţelegînd că scara aceea era înainte închipuirea Fecioarei Maria, după
cum spune cuvîntul cel bisericesc despre dînsa: "Bucură-te, podul cel ce duci la
ceruri şi scara cea înaltă pe care a văzut-o Iacov", se va şti pentru ce nu au
odihnă pe scară îngerii: Că cea întru rugăciune neadormită, Născătoarea de
Dumnezeu, porunceşte îngerilor ca, împreună cu dînsa, neîncetat să ajute
oamenilor ca, suindu-se, să înalţe la Dumnezeu rugăciunile celor ce se roagă:
iar pogorîndu-se, să aducă de la Dumnezeu oamenilor ajutor şi daruri. Această
scară şi acum a pogorît cu sine din cer mulţimea îngerilor, aducîndu-ne nouă de
sus acoperire şi apărare. A venit cu îngerii, ca îngerilor săi să le poruncească
să ne păzească pe noi în toate căile noastre. Şi pe soborul tuturor sfinţilor
l-a adus cu sine, ca, făcînd pentru noi sobornicească rugăciune, pe ale noastre
umile rugăciuni soborniceşte să le aducă la Fiul său şi Dumnezeul nostru.
Între toţi sfinţii ce s-au arătat în
biserică cu Preacurata Fecioară, doi erau mai aleşi: Sfîntul Ioan
Inaintemergătorul - altul mai mare decît el nu s-a născut între cei născuţi din
femeie - şi Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, pe care îl iubea Iisus şi
care s-a rezemat pe pieptul Lui. Pe amîndoi rugătoarea noastră, Fecioara Maria,
i-a luat cu ea la rugăciunea cea pentru noi, ca pe cei ce au multă îndrăzneală
către Dumnezeu, ca prin ajutorul lor să plece mai degrabă pe Dumnezeu spre milă,
pentru că mult poate rugăciunea ajutorîndu-se. Şi a stat Preacurata Fecioară
între aceşti sfinţi precum chivotul între doi heruvimi, precum scaunul Domnului
Savaot între serafimi, precum Moise cu mîinile întinse între Aaron şi Or; iar
Amalicul iadului cade cu toată stăpînirea şi puterea sa cea întunecată.
Deci să prăznuim Acoperămîntul
Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, aducîndu-ne aminte de acea
preamărită arătare a ei care a fost în biserica Vlahernei, fiind văzută de
Sfîntul Andrei şi de Epifanie. Să prăznuim, mulţumind Acoperitoarei noastre
pentru această prea mare milostenie arătată spre neamul creştinesc, şi cu tot
dinadinsul s-o rugăm pe ea ca, acum şi întotdeauna, cu milostivire să ne acopere
pe noi, cei care avem nevoie de Acoperămîntul ei, de vreme ce fără de
Acoperămîntul şi sprijinul ei nouă, celor ce întotdeauna mîniem pe Dumnezeu, nu
ne este cu putinţă a trăi, pentru că, greşind mult, cădem sub multe certări,
după cum zice Sfînta Scriptură: "Multe sînt bătăile păcătosului" (Psalm 31, 11).
Acum am fi pierit pentru fărădelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi
preamilostiva Stăpînă; căci de nu ar fi stat înainte Sfînta Fecioară, rugîndu-se
pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atîtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit
pînă acum liberi? Ne sfătuieşte Proorocul Isaia: "Ascundeţi-vă cît de puţin,
pînă ce va trece mînia Domnului". (Isaia 26, 20) Unde vom putea să ne ascundem
de mînia Domnului? Acoperămînt nu ne-am agonisit nicăieri ca să scăpăm noi,
pătimaşii, în afară de Acoperămîntul Sfintei Fecioare Maria, Stăpîna lumii, care
pentru sine şi prin gura Duhului Sfînt, grăieşte: "Eu ca negura am acoperit
pămîntul".
Deci sub Acoperămîntul acesta să ne
ascundem, care acoperă tot pămîntul ca o negură. O, Prea Cinstită Fecioară
Născătoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni cu un lucru urît ca negura? Oare
nu-ţi sînt ţie soarele, luna şi stelele spre asemănare? Precum şi cu mirare s-a
zis despre tine: "Cine este aceasta care se iveşte ca o dimineaţă, frumoasă ca
luna şi aleasă ca soarele? Iar negura ce fel de frumuseţe are, că nu te
scîrbeşti de asemănarea ei? Negura cînd cade pe pămînt se înmulţeşte şi îl
acoperă; atunci toate fiarele scapă de vînători, pentru că nimeni nu le poate
vîna". Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioară Maria s-a numit
negură, căci şi pe noi ne acoperă din calea vînătorilor. Noi, păcătoşii, pentru
omenia noastră, dobitoace şi fiare sîntem, după cuvintele Sfîntului Ioan Gură de
Aur. Pîntecelui îi plăcem ca urşii, trupul îl îngrăşăm ca pe un cal, ţinem minte
răul la fel ca şi cămila, răpim la fel ca lupul, ne mîniem ca şerpii, muşcăm ca
scorpia, sîntem vicleni ca vulpea şi aruncăm otrava răutăţii la fel ca vipera.
Pe noi, care sîntem astfel, ne ajung vînătorii, ne ajunge dreapta mînie a lui
Dumnezeu, izbîndind toate meşteşugurile noastre cele rele: "Dumnezeul
izbînzilor, Domnul Dumnezeul izbînzilor cu îndrăzneală a stat".
Ne ajung pe noi şi fărădelegile noastre,
încît grăim fiecare: "Apucatu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd".
Ne apucă pe noi vrăjmaşul cel nevăzut:
"Făcutu-s-a că un urs vînător, pîndindu-mă pe mine ca leul în ascunzişuri". Ne
apucă pe noi şi vrăjmaşul cel văzut. A zis vrăjmaşul: "Gonind, voi prinde, voi
ucide cu sabia mea. Stăpîni-va mîna mea". Dar să îndrăznim să avem negura cea
gîndită care ne acoperă pe noi, pe Preasfînta Fecioară Maria, spre care
nădăjduim să scăpăm, că sub Acoperămîntul ei nici un fir din capul nostru nu va
pieri. Numai cu umilinţă către dînsa să strigăm, zicînd: "Acoperă-ne pe noi cu
Acoperămîntul tău, că tu eşti acoperitoarea noastră, Preasfîntă Fecioară Maria.
În ziua răutăţilor noastre, acoperă-ne pe noi. Toate zilele vieţii noastre sînt
rele, precum odată Iacov cel din Legea Veche a zis: "Puţine şi rele au fost
zilele anilor vieţii mele". Rele sînt zilele noastre în care vedem numai rele şi
singuri într-însele multe răutăţi facem, adunîndu-ne nouă mînie în ziua mîniei.
Deci, în toate zilele noastre cele rele, o, Sfîntă Fecioară Maria, Născătoare de
Dumnezeu, de al tău milostiv Acoperămînt avem trebuinţă şi te rugăm acoperă-ne
pe noi în toate zilele noastre, dar mai ales în ziua cea rea, cînd sufletul se
va despărţi de trup: de faţă să stai nouă în ajutor şi să ne acoperi pe noi de
duhurile rele din văzduh şi în ziua înfricoşatei judecăţi de apoi să ne acoperi
pe noi întru ascunsul Acoperămîntul tău. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu