Mama si tatal sunt impreuna-creatori cu
Dumnezeu, mai ales in momentul in care cei doi zamislesc un prunc. Daruit de
Dumnezeu, in pantecele mamei, copilul trebuie privit drept un ajutor
incredintat ambilor parinti, spre mantuire. Chiar daca pruncul este zamislit
prin suflarea de viata data de Dumnezeu, el depinde in mare masura de voia
parintilor, care pot lua hotararea de a-l tine in viata sau de a-l omora.
Astfel, trupul mamei poate ramane pamant viu, ori se poate preface in mormant.
Cand mama devine mormant
Parintele Porfirie Bairaktaris, intr-un
cuvant duhovnicesc, spune: "Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit
Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in
pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca
nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti
mangaierea in chip tainic." Trupul
mamei este pamantul viu in care tatal sadeste o noua samanta de viata, care,
binecuvantata de Dumnezeu cu suflare de viata, ia chip de prunc (om deplin).
Iubirea lui Dumnezeu aduce la viata un om care nu a mai existat niciodata si nu
va mai exista vreodata, un suflet unic a carui taina nu poate fi cunoscuta mai
inainte de vreme. La randul ei, iubirea parintilor hraneste in chip real viata
trupeasca si sufleteasca a pruncului. Daca iubirea lui Dumnezeu este
intotdeauna datatoare de viata, iubirea parintilor nu este insa tot timpul
intretinatoare a vietii primite. Cand ajunge mutilata de pacate egoiste,
asa-numita "iubire" a parintilor se face datatoare de moarte. Astfel,
din motive inchipuite, iubirile mutilate ale parintilor isi jertfesc pruncii pe
altarul poftelor trupesti si al egoismului.
Prin iubire, copilul primeste viata, iar prin pacat, el primeste moarte.
Intarindu-se in pacate, parintii nu mai
pot vedea taina vietii daruita lor de Dumnezeu, ca prunc nou. Apoi, cand taina
vietii nu mai este inteleasa, parintii ajung sa ia cu usurinta hotararea de
"a scapa" de noul prunc, omorandu-l prin avort. In cazul acestora,
pruncul nu mai este vazut ca rod al dragostei parintilor si al binecuvantarii
lui Dumnezeu, ci ca un "corp strain" care se pune in calea planurilor
de viitor ale celor doi parinti.Din clipa in care parintii hotarasc sa omoare
pruncul, trupul mamei se intuneca, pregatindu-se sa devina mormant. Daca, pana
in clipa avortului, inima mamei nu simte chemarea lui Dumnezeu si
"strigatul mut" al pruncului, trupul ei devine cu adevarat mormant,
inghitind viata pruncului.
Deoarece, prin harul primit in Taina
Nuntii, barbatul si femeia ajung sa formeze "un singur trup", in chip
firesc, nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, iar
avortul nu poate fi socotit decat tot al amandurora, daca nu chiar mai mult al
barbatului, ca unul ce este "cap al femeii", deci inzestrat cu
puterea de a-si conduce familia pe calea cea stramta care duce in Imparatia lui
Hristos. Pentru aceasta, barbatul este adesea cel ce sapa mormant in
trupul femeii.Maternitatea si paternitatea, fiind adanc inradacinate in
constiinta umana, amintirea pruncului omorat va ramane vesnic vie in sufletul
celor doi parinti. Aceasta constiinta este cheia care le poate deschide oricand
usile pocaintei, afara de care nu exista mantuire. Deoarece insa pocainta
implica smerenie si jertfire de sine, multi o refuza, cautand sa se afiseze cat
mai demni inaintea celorlalti si a lor insisi.
Acestora din urma, fie mame, fie tati,
li se potriveste cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, adresat fariseilor:
"Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea
din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de
lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a
blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si
fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara
se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata
necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa
sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. Vai voua, carturarilor si
fariseilor fatarnici! Ca sunteti ca mormintele ce nu se vad, si oamenii, care
umbla peste ele, nu le stiu" (Matei 23, 25-28).
Teodor Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu