Observațiile
mele asupra oamenilor contemporani m-au dus la concluzia că cel mai potrivit
lucru pentru ei este să se roage în biserici, în special la Sfânta Liturghie.
Rugăciunea liturgică și o deasă împărtășire înseamnă plinătate. Pentru aceasta
însă trebuie să trăim și să înțelegem Sfânta Liturghie. Atunci ni se va
descoperi că Liturghia îmbrățișează în sine întreaga noastră viață: în ea se
cuprind toate planurile existenței noastre în relație cu Dumnezeu.
(…) Fără să
aprofundeze cunoștințele sale în acest domeniu, omul poate cădea cu ușurință
întru-un obicei pustiitor și aducător de moarte. Este nevoie să creștem
neîncetat în cunoașterea lui Dumnezeu și să nu permitem ca Liturghia să se
transforme într-un detaliu al vieții noastre de toate zilele.
Acum, pentru că
ea a devenit în locul Liturghiei, ,,obednița” (adică, prin faptul că oamenii nu
se mai împărtășesc la Sfânta Liturghie decât foarte rar, ceea ce este anormal,
aceasta a devenit o slujbă în care predomină citirea), a fost trăită de noi ca
o profundă criză. Oamenii au început să prefere orice fel de lecturi sau
distracții în locul Liturghiei. Astfel, mai bine se odihnesc și își satisfac
dorințele de a spori în cunoștințe. Acest lucru este (…) de înțeles. Omul, prin
natura sa, este o ființă care năzuiește spre desăvârșire, spre cunoaștere și
chiar spre cunoaștere absolută, spre plinătatea ființei. Și iată paradoxul: în virtutea
acestei năzuințe, oamenii nu mai prețuiesc acel loc ce le-a fost dat de
Dumnezeu pentru dobândirea acestei cunoașteri și acestei vieți.
,,Ne vorbește
părintele Sofronie. Scrisori.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu