Dureros lucru este sa aiba cineva un
copil si acela sa fie bolnav de o boala fara leac. Orice ar face parintii unui
astfel de copil, supararea le apasa mereu sufletul si-i face nefericiti. Orice
bucurie ar avea in viata, gandul lor se duce mereu la copilul bolnav, singurul
lor copil. Cate nu fac parintii ca sa-l scape?! Nu e leac de care sa auda si sa
nu-l incerce. Cheltuiesc oricat de mult cu nadejdea ca copilul se va face
sanatos.
Un astfel de tata nenorocit ne infatiseaza Sf. Evanghelie de
astazi. Acest tata avea un singur copil care era stapanit de un duh rau.
Diavolul il chinuia ingrozitor, aruncandu-l cand in foc, cand in apa. Multe
mijloace o fi incercat bietul om, ca sa-si vada copilul sanatos, dar in
zadar.
Auzind insa de multele minuni ale Domnului Hristos, a alergat
grabit sa-L roage ca sa-i vindece copilul. Iata-l ajuns in fata blandului Iisus.
A cazut in genunchi inaintea Lui si I-a zis: "Doamne, miluieste pe fiul meu ca
este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa". Iisus,
raspunzand, a zis: "O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi?
Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine."
Domnul
Hristos era in ultimul an al predicarii Sale si era cu putin timp inainte de
patimile si moartea Sa pe Cruce. De aceea, Le-a zis neam necredincios si pornit
la rau. Stia ce are sa-I faca acest neam viclean, cat de curand. Totusi, mila Sa
nemarginita, intrecu rautatea lor si tamadui copilul, scotand demonul din
el.
Astazi va vorbesc despre existenta diavolului si sa nu va mirati
ca folosesc cuvantul acesta
drac, pentru ca asa isi este numele lui
adevarat. Cuvantul acesta inseamna: vrajmas, potrivnic si e pacat a da lui ceva,
asa cum veti auzi din aceasta predica.
Citind despre chinul acestui
copil si a altor indraciti despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii, intelegem
ca parca niciodata puterea satanei nu s-a aratat mai inversunata ca atunci, pe
vremea Mantuitorului. Diavolii se incuibasera multi si-i chinuiau in diferite
feluri. In unii era cate un diavol, in altii erau mai multi, chiar cate o
legiune in unii, adica 6.000 de draci.
Aceste duhuri necurate erau
ingaduite de Dumnezeu sa intre in trupurile lor, fiindca erau zamisliti in
posturi si sarbatori, in chefuri si betii, in vremea cand nu este ingaduit
barbatului sa se apropie de femeie, sotii nemaipazind legea data de Dumnezeu lui
Moise. Vedem, de altfel, ca si astazi nu se mai tine seama de sarbatori, de
posturi si sunt zamisliti copii in faradelegi si mari pacate. Dumnezeu ii
parasise si ingaduise demonilor ca sa chinuiasca in diferite feluri pe multi
copii si oameni din vremea aceea.
Dar, satana lucreaza si astazi in
lume cu multa putere si cu mare dibacie. Scriptura vorbeste despre duhul necurat
care lucreaza in fiii neascultarii. Acesti fii sunt toti oamenii care traiesc
numai dupa poftele lor. Diavolul lucreaza in toti cei necredinciosi, asa cum
lucreaza meseriasul in atelierul lui, folosindu-se de inclinarea omului spre
pacat.
O mare iscusinta are satana si lucreaza in asa fel ca sa nu fie
bagat de seama si oamenii sa creada ca nu exista drac, astfel el lucrand
netulburat. Dar, oricat ar vrea sa-si ascunda existenta, multi, chiar si dintre
necredinciosi, mai baga de seama ca exista. Cand vad rautatea faptelor, unii
zic: "Iata cum si-a bagat satana coada", sau "Iata ghearele diavolului, ale
duhului necurat". Cand vad cate un om rau, multi zic despre el ca este dracul
gol.
Sunt betivi care isi dau seama ca merg la prapad, la moarte
sigura, daca mai beau si nu se pot opri. O putere vrajmasa ii tine incatusati.
Sa nu fie, oare, demoni ai betiei? Nu se poate! Sunt oameni care fumeaza, tusesc
din greu, doctorii ii opresc si le spun sa nu mai fumeze ca se distrug singuri;
ei stiu bine ca sunt apucati in ghearele pierzarii, dar nu se pot opri. Sunt ca
fluturii de noapte care-si parlesc aripile la flacara lumanarii sau a lampii si,
totusi, dau buzna la flacara pana cad morti. Sunt ca mustele care sorb din
otrava si sunt atrase de dulceata acelei otravi si nu se pot indeparta pana mor
langa ea. Sa nu fie, oare, demon, sa nu fie diavol? Nu se poate! Asa fac si
acesti oameni impatimiti, care se distrug prin stupefiante, bauturi alcoolice si
multe altele.
Sf. Scriptura spune ca de la inceput diavolul a fost
ucigas. El a invatat pe Eva sa manance din pomul oprit si tot el a invatat pe
Cain sa-si omoare fratele. El a invatat pe Noe sa se imbete si tot el a invatat
pe Ham, fiul lui Noe, sa rada de tatal sau. El a invatat pe David sa desfraneze
si tot el a invatat lumea, pana la potop sa nu asculte si sa nu creada in
Dumnezeu. El a invatat pe oamenii din Sodoma si Gomora sa faca desfranare,
sodomie, malahie si tot felul de pacate si tot acelasi, satana, invata lumea la
rele si la tot felul de pacate si acum.
Sunt unii oameni linistiti si
asezati la vorba, sunt insa altii atat de spurcati la gura, ca-ti vine sa zici
ca nu ei vorbesc, ci diavolul vorbeste prin gura lor. Sunt unii asa de furiosi
ca sparg farfuriile cu mancare, rod paharele in gura, darama mese, scaune si
sunt in stare sa faca chiar omor, caci asa vrea nimicitorul,
diavolul.
Cine a vazut un om rau ca acesta, nu-l mai uita si zice
ingrozit: acesta e dracul gol. Cred ca ati auzit si poate multi ati vazut.
Duhurile necurate s-au incuibat in acesti oameni, de cand au fost mici si chiar
din pantecele maicii lor, pentru multele pacate pe care le-ati auzit, precum si
pentru uratul obicei pe care-l au unii parinti de a da necuratului pe ei si pe
copiii lor. Unii copii au crescut in casa, auzind numai blesteme, injuraturi si
dracuieli.
Cutremuratoare este povestirea unui profesor, pe care am
citit-o intr-o carte. El povesteste cum, facand o plimbare prin mahalaua unui
orasel unde se mutase de curand, intalni pe o straduta un copil la cinci
anisori, intr-o camasuta rupta pe el, murdar, slab si buburos.
"Al cui
esti tu, mai?" � intreba profesorul. " Al dracului" � raspunse copilul. "Cum te
cheama, mai?" "Satana!" "De unde vii, mai?" "Din iad" � raspunse
copilul.
Profesorul ramase uimit de raspunsul acestui copilas de cinci
ani si cerceta sa vada unde intra si la ce casa locuieste. Astfel, afla
profesorul ca mama copilului se certa foarte des cu tatal lui care era betiv
si-i zicea: "Ce ai facut, drace, ai venit iar beat pe capul meu?!" Omul ii
raspundea cu injuraturi si amenintari. Copilul, speriat, fugea in acest timp in
bratele mamei, dar ea il alunga zicand: "Fugi, satano, nu ma mai necaji si tu,
ca sunt destul de amarata eu de cand traiesc in acest iad de
casa."
Astfel de cuvinte a auzit acest copil pana atunci. Asa a
invatat el de la mama-sa, ca pe tatal lui il cheama dracul, iar pe el � satana
si traiesc in iad. Iata ce groaznice urmari pentru cresterea unui copil intr-o
astfel de casa parinteasca.
Parinti, aveti mila de copilasi ca veti
raspunde de ei in fata Dreptului Judecator. Dati-le pilde bune de urmat,
invatati-i rugaciuni, cantari sfinte si rugati-va impreuna cu ei, ca sa le fie
si lor bine, si aici si dincolo. Iata ispravile necuratului.
In alta
parte, o familie linistita petrece in dragoste si isi iubeste copilasii. Dar,
deodata, ca din senin, intra ura si dezbinarea, se ajunge la cearta, la bataie
si divort, spulberandu-se iubirea. Se mira o lume intreaga de o astfel de
familie care, altadata, era asa de bine si zic: "Vai, cum si-a bagat satana
coada in casa oamenilor acestora!� Asa este, el si-a bagat coada si gheara.
Oare, nu este diavol? Atunci, cine face toate lucrurile acestea?
Dar,
pentru ca sa cunoasteti ca, cu adevarat, exista diavol si ca lucreaza in multe
feluri, ascultati o pretioasa povestire a Sfantului Ciprian din Antiohia Siriei.
Acesta, inainte de a se converti la crestinism, a fost unul dintre cei mai mari
vrajitori de pe timpul imparatului Decie. Iata ce spune Sf.
Ciprian:
"Sa ma credeti pe mine, fratilor � zicea el cu lacrimi
crestinilor � sa ma credeti pe mine, ca eu l-am vazut pe diavolul, i-am adus
jertfa, l-am rugat pe el si l-am sarutat. Eu am vorbit cu dansul, ca si cu un
prieten, precum si cu acei care erau mai mari acolo cu el. Si el m-a iubit mult
si mi-a laudat intelepciunea si ascultarea mea de el. O ceata de draci mi-a dat
scaraoschi ca sa-mi slujeasca. Capul lui era incununat, iar chipul lui si al
celorlalti era in diferite culori. Cand se intorcea incoace si incolo se
cutremura tot locul acela si multi demoni, langa scaunul lui, stateau cu
diferite randuieli de treburi."
Asa aflam din
Vietile sfintilor
ca mucenicul acesta, Ciprian, pe cand slujea idolilor inainte de a deveni
crestin, facea mari minuni cu ajutorul dracilor. Ajunsese pana acolo ca schimba
vazduhul, pornea vanturi, slobozea tunete si ploi, tulbura valurile marilor,
aducea vatamari si boli oamenilor. Ca sa aiba si mai multa putere, manca dupa
apusul soarelui ghinda de stejar.
Atat a fost de puternic in vraji si
naluciri, ca facea sa vorbeasca mortii din morminte. Pe multi i-a invatat sa
zboare prin vazduh, pe unii sa inoate cu luntrea prin nori, iar pe altii sa
umble pe ape ca pe uscat. Multi veneau la el cu necazurile si supararile lor ca
sa le ajute cu draceasca putere de care era cuprins.
Prin farmecele
lui s-a prefacut in chipul unei fecioare, numita Iustina, si s-a dus la tanarul
care o dorea, iar acesta, vazand chipul Iustinei, a sarutat-o zicand: "Bine ai
venit la mine, frumoasa Iustino!" S-a facut Ciprian in femeie si in pasare si a
adus multe ispite Iustinei, vecinilor si rudelor ei. Pe Sf. Iustina a
imbolnavit-o asa de tare incat zacea in pat si plangea maica sa pentru dansa,
crezand ca moare. Toate acestea le facea Ciprian cu duhurile dracesti, inainte
de a fi crestin, pe unii lovindu-i cu boli, iar altora ranindu-le dobitoacele si
aducandu-le necazuri. Iata, deci, existenta diavolului.
Daca citim
vietile sfintilor, observam ca toti sfintii au fost ispititi intr-un fel sau
altul de catre satana. Pana acolo au mers necuratii, ca au indraznit sa
ispiteasca si pe Domnul Hristos. Satana, acest ucigas de oameni, n-a incetat
niciodata sa insele lumea prin fel de fel de chipuri. El are si astazi o multime
de vrajitori si vrajitoare.
Daca in lumea noastra de astazi se
intampla atatea rautati, atatia soti se despart si nu le mai e mila de copii, e
datorita acestor vraji, acestor duhuri necurate. Pe o scara foarte mare a
invatat diavolul pe multi sa practice spiritismul, care este atat de periculos
pentru ca nu poate oricine sa cunoasca ratacirea.
Diavolul ataca si
tagaduieste religia prin spiritism si iata cum: spiritistii fac adunarile lor in
anumite case pe care nu se feresc sa le impodobeasca chiar cu icoane, candele si
cruci. La inceputul sedintelor aprind lumanari, ca si cand s-ar face un
parastas, spun rugaciuni, chiar si fac semnul crucii si tin post pentru ziua de
sedinta. Vedeti cum imbraca diavolul mantia de lumina? Sub forma acestor lucruri
sfinte cheama spiritele mortilor si asa inseala si pe cei credinciosi, care spun
ca, daca ar fi lucru necurat, n-ar avea icoane, cruce, candela si rugaciuni. De
aceea, trebuie sa fie atent crestinul, sa nu caute ajutorul nicaieri, decat la
Dumnezeu prin slujbele bisericii.
Am citit intr-o carte ortodoxa ca,
la o sedinta de spiritism din Franta, cineva a intrebat pe satana ce trebuie ei
sa creada despre existenta dracului. Raspunsul a fost prompt: "Nu exista!"
Raspunsul acesta a fost dat in multe locuri.
O alta intrebare adresata
unui spirit a fost daca mai exista alta lume si raspunsul a venit pe loc: "Nu
exista alta lume!" Participantii la sedinta de spiritism au intrebat atunci: "
Daca nu se afla alta lume, tu, care ne vorbesti si ne raspunzi, de unde vii?"
S-a facut tacere adanca si nu s-a mai auzit nimic.
Altadata, un suflet
a fost intrebat daca este trimis de dracul si a raspuns ca nu. A mai fost
intrebat daca religia ortodoxa este buna de urmat si daca preotii trebuie
ascultati. Raspunsul a fost scurt: " Nu!" Iata existenta diavolului, iata tatal
minciunii � dracul � care a inselat pe multi crestini si chiar pe unii sfinti
mari, asa cum vedem in vietile lor.
Sfantului Grigorie Decapolitul i
s-au aratat diavolii in multe feluri. Veneau la el in serpi care-l muscau de
picioare in diferite lighioane; odata, chiar spre ziua de 9 martie, stralucind
de lumina mare, s-au aratat 40 de diavoli cu cununi pe capete si au zis catre
Sf. Grigorie: "Noi suntem cei 40 de mucenici si am venit sa-ti dam putere asupra
dracilor." Sf. Grigorie, cunoscandu-i cu darul lui Dumnezeu, i-a certat si s-au
facut nevazuti.
Sfantului Simion Stalpnicul i s-a aratat diavolul
intr-o noapte in chipul unui car cu cai de foc, care a venit sa-l ia, pentru
bunatatile lui, la Dumnezeu, ca pe Sf. Ilie. Necunoscand inselaciunea
vrajmasilor, a zis: "Doamne, faca-se voia Ta cu mine, pacatosul" si, facandu-si
semnul Sf. Cruci, a ridicat piciorul ca sa paseasca in sareta care venise, dar,
pe loc, a pierit totul.
Unui alt sfant cu numele Iacov, venind
diavolul, i-a dat sfatul sa aprinda candela, lumanari si sa tamaie ca sa
primeasca pe Domnul Hristos, caci va veni in noaptea aceea sa-i rasplateasca
pentru multele osteneli. Pe la miezul noptii a venit la el Antihrist cu
stralucire multa, iar Iacov, deschizand usa chiliei, s-a inchinat lui, crezand
nalucirea, dar diavolul, lovindu-l in frunte, a fugit inapoi si s-a stins. A
doua zi, Iacov, spovedindu-se la un batran, acela i-a spus ca l-a batjocorit
satana. Plangand el mult greseala sa, s-a dus la o manastire sa-si faca
canonul.
Astfel, sunt pline sfintele carti ortodoxe de exemple care ne
dovedesc existenta diavolului. Dar oamenii s-au obisnuit si au ajuns asa de
nesimtitori si reci, incat unii din ei, desi spun ca nu cred in existenta
duhurilor necurate, totusi, cu gura propovaduiesc mereu existenta lor. Spun ca
nu exista diavol, dar diavolul ii pune la cale sa injure pe Dumnezeu fara frica,
ca n-are cine sa-i pedepseasca.
Asa au ajuns bietii oameni intr-o
necredinta vrednica de plans, ca nu mai cred nici ca mor. Intocmai ca
dobitoacele pentru taiat, care vad lemnele si focul aprinzandu-se, vad caldarea
fierband cu apa si cutitele ascutindu-se si tot nu le vine sa creada ca pentru
ele se pregatesc toate acestea.
Asa era un necredincios care, mergand
cu caruta in padure la lemne, intalni pe un oarecare Vasile, om cu frica de
Dumnezeu, caruia ii zise in bataie de joc: "Auzi mai, Vasile, departe e iadul,
caci as vrea sa ajung acolo pana la ora 12 si tu, cu cartile tale, trebuie sa
stii!" Omul nostru ii raspunse cutremurat: "Dumnezeu sa te fereasca de calea
aceasta, Ioane! Ca, de, sa stii, de acolo nu mai vii niciodata cu sufletul. Dar
sa stii ca, daca ai sa mori in necredinta aceasta, ai sa vezi tu la moarte cam
cat este pana la iad."
Batjocoritorul se duse in padure si se apuca sa taie un copac
mare. Copacul cazu, insa, peste el si, pe loc, il omori. Exact la ora 12
ajunsese in iad, asa cum a dorit, pentru ca astfel de necredinciosi si
batjocoritori ajung, fara nici o judecata, drept in iad, ca si cei spanzurati si
cei care isi iau viata singuri.
Mare pericol e necredinta si batjocura
necredinciosilor. Acestia sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu si grozava pedeapsa ii
va ajunge. Dar, cine poate sa scrie cu de-amanuntul toate ispitele,
viclesugurile, amagirile si inselaciunile satanei?! Noaptea si ziua el
impleteste curse, caci, duh fiind, ajunge indata in orice timp si in orice loc
si inseala si pe cei pacatosi si pe cei drepti.
Iata de ce ne-a lasat
Dumnezeu loc de adapost Sfanta Lui Casa, cu toate darurile de sfintenie. Daca
omul nu vrea sa vina la biserica, cade in ghearele spurcatilor demoni, care-l
invata sa faca tot felul de rele. Starea omului de pe urma se face mai rea ca
cea dintai, caci diavolul mai ia in ajutor inca sapte duhuri rele si vine asupra
omului si-l arunca in mari pacate si cu lanturi grele il
leaga.
Prizonierii sunt, de obicei, bine paziti si, asa, si satana
stie sa-si pazeasca supusii, fiind cu mare bagare de seama ca sa nu-i scape nici
unul din gheare. Iata un lucru la care sa ne gandim cu grija toti si sa ne
controlam viata ca nu cumva sa ne aflam sub legaturile vreunul pacat si, astfel,
sa fim prizonierii diavolului.
Copilul indracit din Evanghelia de
astazi n-a venit el singur la Iisus, ci a fost adus de tatal lui. Si astazi, ca
un om sa vina la Dumnezeu, la Biserica Lui, are nevoie de ajutorul altuia. De
aceea, parinti, aduceti-va copiii la Iisus, cu totii truditi-va ca si acest tata
nenorocit sa aduceti cat mai multe suflete la Dumnezeu. Stim ca e nevoie de
multa rabdare si staruinta, dar aceasta este fapta placuta inaintea Domnului.
Facand astfel, ascultam si noi cuvantul Domnului care a zis atunci acelora:
"Aduceti-l aici la Mine!"
Aceasta nu inseamna ca, daca l-am adus o
data la biserica si i-am vorbit de credinta si de fapte bune, gata ne-am facut
datoria si nu mai avem ce-i spune! Trebuie mereu sa-l asteptam si sa insistam
pana cand se tamaduieste. Nu este destul ca cineva sa fie chemat la masa, ci mai
trebuie sa si manance din ce este pe masa, dupa cum nu este destul sa vina
cineva la doctor, ci trebuie sa ia si doctoria care i se da.
Cei care
sunt mai curand adusi la Dumnezeu au nevoie de un tratament mai bogat si
intotdeauna trebuie ajutati, fiindca impotriva omului credincios diavolul asmuta
toti cainii lui ca sa nu-i scape nici unul. Atunci incep robii lumii si
pacatului sa insiste pe langa cel credincios si sa-l pofteasca la petreceri si
il urmaresc cum urmaresc cainii pe iepuri. Diavolul il ispiteste acum mai mult
ca altadata, caci el toarna atata foc in patimile care il stapaneau pana atunci,
incat bietul om poate sa fie trantit mai rau ca inainte.
Asa ajunge sa
spuna ca nu mai bea si, iata, vine acasa mai beat ca oricand, sau ca nu mai
fumeaza si intalneste intocmai atunci pe unul pus de diavol care-i intinde pe
gratis pachetul cu tigari. I se ridica, astfel, indoieli in suflet si chiar
ganduri urate si ocari fata de adevaratul Dumnezeu, pe care pana atunci nu le-a
avut. Cati credinciosi nu se plang si zic: " Pana n-am venit sa cunosc credinta,
nu erau in capul meu atatea ganduri urate si murdare!"
Diavolul
ispiteste continuu si sopteste crestinului sa nu se mai duca la biserica,
imbiindu-l la alte treburi. Unora le zice: "Esti prea pacatos, nu te mai iarta
Dumnezeu, degeaba te duci mai bine distreaza-te, fa si tu ca toata lumea."
Altora le zice astfel: "Esti prea batran, daca n-ai fost cand erai mai tanar ca
sa mai faci o metanie si sa spui o rugaciune, acum ce sa mai cauti la biserica,
ba mai rad si altii de tine." Celui tanar ii spune: "Ai vreme sa mergi la
biserica, mai incolo cand vei fi batran!"
Celor care urmeaza mai des
la biserica si si-au schimbat viata are diavolul grija sa le puna oameni rai pe
cap, care sa le spuna ca s-au ratacit si s-au facut pocaiti.
Dar, cu
toate viclesugurile diavolului, omul care a invatat sa desluseasca lucrurile
minunate ale mantuirii, vede ca acestea sunt doar zvarcoliri ale satanei ca sa
nu-i scape prada din gheare. Vede diavolul ca-l scapa si latra la el, ca un
caine, noaptea, la luna. Latra diavolul cand prin unul, cand prin
altul.
Oriunde veti auzi pe satana latrand, sa stiti ca acolo este un
om al lui Dumnezeu care face fapte bune si merge bine pe calea credintei. De
aceea latra satana, ca este iadul in primejdie. Cand el urla mai tare, sa stiti
ca pentru noi este un semn bun. Bucurati-va, ca tot asa latra el pe sfinti si pe
primii crestini. Ar fi mai rau daca n-ar latra, fiindca ar insemna ca suntem
prinsi undeva cu vreun pacat, cu vreo patima si el ne are in gheare. Tace si le
spune tuturor: " Taceti din gura, ca acesta este de-al nostru!"
Cu
totii stim ca atunci cand mergem cot la cot cu lumea necredincioasa nu ne zicea
nimeni nimic. Cum am rupt legaturile pacatului, iesind din calea lumii, a
inceput latratul diavolului prin uneltele lui. Are si el uneltele lui si nu te
lasa, te urmareste mereu zicand ca ai iesit din randul lumii. Prin urmare,
trebuie sa ne fie rusine si frica de lume, iar nu de Dumnezeu. Iata diavolul,
iata existenta lui!
Dar latra cateodata chiar prin gura celor din casa ta. Nu
mai vorbesc cate unelte are el in lume, ca cei mai multi nu te invata la bine,
ci la rau. Pe toti ii auzi zicand: "Ia si bea, ia si mananca, hai la distractii
si chefuri, hai la pacate!� Se indeamna unul pe altul la rele, dupa cum ii
invata diavolul in ascuns si asa-i prinde moartea pe multi.
Sa ia
seama fiecare si sa vada starea lui sufleteasca, ca diavolul a bagat de seama
cum multi crestini se feresc de pacate mari. Dar ei ajung sa le nesocoteasca pe
cele mici, uitand ca tocmai printr-o greseala mica se strecoara necuratul. E
destul sa intri intr-un anturaj rau, ca faci apoi toate relele ca la inceput. E
destul sa vezi un film imoral, o revista pornografica, ca ti-ai spurcat mintea
si ai cazut din zbor de pe cerul senin si curat ca o pasare care a fost
impuscata in aripa.
Tinta de impuscare a diavolului o formeaza cele
doua aripi ale crestinilor, care sunt mintea si inima. Diavolul este un mare si
iscusit vanator de astfel de pasari care zboara sus. El pe acestea le urmareste
ca sa le arunce jos. El nu umbla dupa pasari moarte, sau dupa cele ranite de
care este sigur, ci alearga dupa crestinii cei vii care, folosind cele doua
aripi, se ridica sus, la inaltimi, prin rugaciuni, meditatii si fapte bune. De
aceea, el cauta mereu sa vaneze pe adevaratii crestini, cand prin ispitele
placerilor, cand prin ispitele durerilor si necazurilor.
Crestinii,
care se roaga sau fac fapte bune numai ca sa le mearga bine pe aici, se
poticnesc cand vad ca nu li se implinesc rugaciunile si, mai ales, atunci cand
vad ca au parte de pagube si suparari tocmai ei care vin la biserica, care se
roaga si postesc. Foarte putni crestini stiu ca acestea sunt cu ingaduinta lui
Dumnezeu si reprezinta diferite canoane de pe urma bunei
spovedanii.
Odata, a venit cineva la biserica sa dea niste slujbe
pentru binele casei. Intorcandu-se acasa, a pierdut poseta cu actele si doua mii
de lei. Altul, care nu se spovedise niciodata, dupa ce a facut prima spovedanie,
in noaptea urmatoare i-au spart hotii casa si i-au luat tot. Iata ispita
ingaduita de Dumnezeu.
Unora, dupa ce s-au lasat de pacate si de
patimi si au luat hotarari de intoarcere la Dumnezeu, li s-au intamplat diferite
necazuri pe la servici, fiind mutati intr-un loc mai rau, sau chiar dati afara.
Pe altii i-au suparat copiii cu neascultarea sau le ingaduie Dumnezeu ca sa le
vada credinta. Pe ce-ai vrea, oare, sa-ti dea Imparatia Lui?
Am vazut
deci cate curse are ispititorul si cum ispiteste el in toate treburile. Peste
tot este gheara lui si lumea mai spune ca nu exista diavol si nu exista iad.
Mantuitorul ne spune in Sf. Evanghelie de astazi pe care am ascultat-o ca nu
numai ca nu exista diavol, ci ca sunt chiar mai multe soiuri de draci. Aceste
soiuri de draci arunca sufletul si trupul omului in focul ispitelor si-l
limpezeste in apa uitarii de Dumnezeu. Asa ajunge omul sa se afunde si mai mult
in pacate, in necredinta si in deznadejde. De aceea, Domnul Hristos ne recomanda
postul si rugaciunea ca arme impotriva diavolului.
Iisus Mantuitorul
ne asteapta sa venim la El cu toate necazurile si ispitele noastre si sa-L rugam
si noi sa ne ajute asa cum a ajutat tatalui din Sf. Evanghelie de astazi, caruia
i-a primit rugaciunea si i-a tamaduit singurul copilas pe care il avea. Si noi
avem un singur copilas: sufletul, pe care daca l-am pierdut mai bine ar fi fost
sa nu ne fi nascut. Grozav lucru este sa stam o vesnicie intreaga cu uratii si
spurcatii acestia.
Sa ne trezim, frati crestini, si sa credem din
adancul sufletului ca exista diavol si iad si exista chinurile vesnice care
asteapta pe toti pacatosii. Sa nu ne amagim cu gandul ca Dumnezeu este bun si ne
iarta, ca de aceea se intrece lumea la rele. Dumnezeu ne mai si pedepseste, ca
pe copilul cel rau si neascultator si, de aceea, ne trimite necazuri, suparari
si boli de tot felul ca sa ne trezeasca si sa ne intelepteasca si astfel sa
facem voia Lui.
Dumnezeu e bun, dar e si drept si, daca noi nu ne
trezim, ne va da pe mana celor spurcati si urati, ca iadul si chinurile lui sunt
facute asa cum spune Mantuitorul pentru diavoli. Dar cu ei se vor duce si
ceilalti crestini care nu asculta de legea si cuvantul Domnului.
Frati
crestini, sa ne trezim, nu va luati dupa lume, nu ascultati latratul demonilor.
Tineti drumul drept, drumul credintei, al bisericii. Rugati-va, caci putin a mai
ramas, si nu ziceti ca necredinciosii: "O, de cand se spune ca vine sfarsitul si
n-a mai venit!" Iata, e gata sa vina. Semnele le vedem si toate ne spun ca
Stapanul e la usa si e gata sa plateasca fiecaruia dupa faptele
lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu