MOSNEAGUL

Langa un sat un biet mosneag

Chinuit de vremuri grele

Isi facuse un bordei

Din pamant si din nuiele

Chiar la marginea padurii

La tulpina unui fag

In mijlocul naturii

Locuia bietul mosneag

Chinuit asa sarmanul

Isi ducea al viatii fir

Pana cand lo duce Domnul

Din bordei in cimitir

Si din cand in cand cu jale

Inspre sat pornea mosneagul

Imbracat cu sacul in spate

Sa cerseasaca de mancare

Si in loc sa multumeasca

Spunea vorba care-I place:

“Cine-si da lui isi da

Cine-si face lui isi face…”

An cu an trecura iute

Multi inainte lui murira

Pe el harul si iubirea

Domnului il sprijinira

Si din cand in cand cu jale

Inspre sat pornea mosneagul

Fara a schimba sarmanul

Satul,carja si sumanul.

Il stia de mult tot satul

Si la orice sarbatoare

Cei cu inima curata

Ii dau ceva de mancare.

El in loc sa multumeasca

Le spunea plecand cu pace

“Cine isi da, lui isi da

Cine-si face, lui isi face…”

Intr-o zi o gospodina

Din zisa societate

Se gandii cum sa amuteasca

Glasul celui cersetor

Ce cersea de-atata vreme

Pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine

Din faina cea mai alba

Si puse intransa otrava

Si apoi o coapse in graba.

Cand mosneagul era la poarta

Ia dat painea otravita

Si inca inima tresalta

Ca de-acuma cersetorul

Un mai vine pe la poarta.

Iar mosneagul isi ia darul

Privindul cu bucurie

Vazand painea cea frumoasa

Se gandi sa o mai tie

Isi repeta apoi zicala

Care asa de mult ii place:

“Cine isi da, lui isi da

Cine-si face, lui isi face…”

Dupa ce colinda satul

Se intoarce la bordei

Obosit se odihneste

Pe un scaunel de tei.

Nu se-aseaza bine mosul

Ca apare pe carare

Venind de la vanatoare

Un flacau voinic din sat

Obosit si rupt de foame

Dupa el venea un caine

Ratacise prin padure

Fara nici un pic de paine.

Ajungand langa bordei

Intreba cu mirare

Mosule sa un te superi

Un ai ceva de mancare?

Cum sa un, raspunse mosul

Chiar acum am fost in sat

Si chiar mama dumitale

O paine alba mi-a dat.

Iat-o taie si mananca

Potoleste-ti foamea in pace

Caci: ”Cine isi da, lui isi da

Cine-si face lui isi face”

Dupa ce manca feciorul

Multumit pleca spre sat

Fara-a banuii sarmanul

De ceea ce s-a intamplat.

Ajungand acasa bine

Maica-sa la imbratisat

Se dezbraca si in fine

La masa se aseza.

Nici un se aseaza bine

Cand deodata feciorul

Se ridica in picioare

Vai! Mie rau draguta mama

Mama mor, totul ma doare

Maica-sa se ingrozeste

El se zbate disperat

Ce ai? il intreaba mama

Spune-i mamei ce ai mancat?

N-am mancat, raspunse fiul

Decat painea cea fromoasa

Ce ai dat la cersetor

Astazi cand a fost acasa.

Un fior groaznic atuncea

Inima mamei cuprinde

Fiul ei isi da sfarsitul

Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca

Peste al fiului ei fata

Si cu mana tremuranda

De gatul lui se agata.

Apoi isi priveste fapta

Corpul fiului raceste

Iata acum cum Cel din ceruri

Orice fapta rasplateste.

Si in ureche ii rasuna

Glasul care un mai tace:

“Cine isi da, lui isi da

Cine-si face lui isi face…”


Sursa: autor necunoscut